Analiza de risc la securitate fizica
Conducatorii unitatilor detinatoare de bunuri si valori au obligatia de a identifica si stabili zonele functionale, corespunzator activitatii desfasurate si de a adopta masuri necesare asigurarii protectiei vietii, integritatii persoanelor si sigurantei valorilor. Aceste servicii sunt prestate de un evaluator de risc.
Efectuam analiza de risc la securitate fizica pentru societati din judetele: Cluj, Bistrita-Nasaud si Salaj.
Analiza de risc la securitate fizica- extras din legislatie
Obligația elaborării analizei de risc la securitate fizică de către unitățile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înființate până la data de 16 iunie 2012, se prorogă până la data de 1 iulie 2017. Pentru unitățile înființate după această dată, termenul a fost 01 ianuarie 2016.
– Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure paza acestora. – Legea 333/2003, art.2, alin.(1)
– În funcţie de importanţa, specificul şi valoarea bunurilor pe care le deţin, conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliţiei, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalităţi concrete de organizare şi de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăţi specializate. – Legea 333/2003, art.3, alin.(1)
– La unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligaţi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor. – Legea 333/2013, art.3, alin.(3)
– Adoptarea măsurilor de securitate a obiectivelor, bunurilor şi valorilor prevăzute de lege se realizează pe baza unei analize de risc la securitate fizică. – H.G. 301/2012, Anexă, art.2, alin.(1)
– Analiza de risc la securitatea fizică trebuie să asigure identificarea vulnerabilităţilor şi a riscurilor, determinarea nivelului de expunere la producerea unor incidente de securitate fizică şi să indice măsurile de protecţie necesare obiectivului analizat. – H.G. 301/2012, Anexă, art.2, alin.(5)
– Asocierea măsurilor şi a mijloacelor de siguranţă prin introducerea mijloacelor mecanofizice de protecţie şi a sistemelor de detecţie, supraveghere şi alarmare se face în baza analizei de risc la efracţie. – H.G. 301/2012, Anexă, art.67, alin.(1)
– Prin elemente de protecţie mecano-fizice se înţelege: ziduri, plase, blindaje, case de fier, seifuri, dulapuri metalice, geamuri şi folie de protecţie, grilaje, uşi şi încuietori. – Legea 333/2003, art.28, alin.(3)
– Prin sistem de alarmare împotriva efracţiei se înţelege ansamblul de echipamente electronice care poate fi compus din centrală de comandă şi semnalizare optică şi acustică, detectoare, butoane şi pedale de panică, control de acces şi televiziune cu circuit închis cu posibilităţi de înregistrare şi stocare a imaginilor şi datelor, corespunzător gradului de siguranţă impus de caracteristicile obiectivului păzit. – Legea 333/2003, art.28, alin.(4)
– Conducătorii unităţilor au obligaţia folosirii mijloacelor de protecţie mecanofizică şi a echipamentelor componente ale sistemelor de alarmare care sunt certificate conform standardelor europene sau naţionale în vigoare de către organisme acreditate din ţară ori din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European. – H.G. 301/2012, Anexă, art.67, alin.(3)
Configuraţia sistemelor de protecţie mecanofizice şi de alarmare împotriva efracţiei se stabileşte în baza analizei de risc şi a cerinţelor minimale de securitate prevăzute în anexa nr. 1 la normele metodologice. – H.G. 301/2012, Anexa nr.7, art.2.
Analiza de risc se efectuează înaintea instituirii măsurilor de securitate şi se revizuieşte în una dintre următoarele situaţii:
- cel puţin o dată la 3 ani, pentru corelarea cu dinamica parametrilor interni şi externi care generează şi/sau modifică riscurile la securitatea fizică a unităţii;
- în cel mult 60 de zile de la producerea unui incident de securitate la unitatea respectivă;
- în cel mult 30 de zile de la modificarea caracteristicilor arhitecturale, funcţionale sau a obiectului de activitate al unităţii. Instrucțiunea nr.9 a MAI/2013,art.4, alin.(4).
– Sunt supuse avizării poliţiei proiectele sistemelor de alarmare destinate următoarelor categorii de obiective:
- unităţi de interes strategic şi obiective aparţinând infrastructurilor critice;
- unităţi sau instituţii de interes public;
- instituţii de creditare, unităţi poştale, puncte de schimb valutar, case de amanet, unităţi profilate pe activităţi cu bijuterii din metale sau pietre preţioase;
- magazine de arme şi muniţii;
- staţii de comercializare a carburanţilor/combustibililor;
- săli de exploatare a jocurilor de noroc;
- centre de procesare;
- casierii furnizori şi servicii de utilităţi, puncte de colectare ori de depozitare numerar cu plafon de peste 10.000 euro sau echivalent;
- depozite în care se află bunuri cu o valoare mai mare de 10.000 euro sau echivalent.
– H.G. 301/2012, art. 68
– Categoriile de unități pentru care au fost elaborate cerințe minime de securitate:
- unităţile de interes strategic şi obiectivele aparţinând infrastructurilor critice;
- instituţiile de creditare din categoria băncilor;
- organizaţiile cooperatiste şi instituţiile financiare nebancare ce derulează activităţi cu numerar;
- casele de amanet, unităţile profilate pe activităţi cu bijuterii din metale sau pietre preţioase ori magazinele de comercializare a armelor şi muniţiilor;
furnizorii de servicii poştale;
- staţiile de comercializare a carburanţilor/combustibililor;
- spaţiile comerciale cu suprafeţe mai mari de 500 mp.;
- incintele de exploatare a jocurilor de noroc cu achitarea premiilor pe loc, exceptând spaţiile în care funcţionează mai puţin de 3 aparate slot-machine sau cele pentru bingo în sistem TV, precum şi în spaţiile în care se desfăşoară activităţi conexe, care presupun încasarea taxelor de joc, achitarea premiilor sau depozitarea fondurilor de câştiguri;
- casieriile furnizorilor de utilităţi;
- automatele destinate tranzacţiilor cu numerar, indiferent de locul de amplasare;
- centrele de procesare a numerarului. H.G. 301/2012